|
|
|
Cu ce s-a ocupat administraţia locală în acest an |
|
|
|
|
Scris de Laura Ilie
|
|
Miercuri, 21 Decembrie 2011 07:35 |
La final de an se obişnuieşte ca fiecare dintre noi să-şi facă un bilanţ. Fiecare vrea să vadă cum s-a scurs un an din viaţa lui, ce poate să treacă la capitolul realizări şi ce la nerealizări.
Administraţia publică locală are de făcut un bilanţ foarte simplu, pentru că la realizări nu are prea multe de trecut – finalizarea amenajării sediului Primăriei, cu opt miliarde de lei vechi, cumpărarea a două autoturisme pentru Primărie cu aproape un miliard şi jumătate, cumpărarea de combustibil pentru serviciul public din subordine la un preţ mult mai mare decât cel de la pompă şi risipirea în acest fel a vreo cinci miliarde din banii noştri, ai cetăţenilor, amenajarea celui mai scump sens giratoriu din Argeş, sens care acum are deja nevoie de reparaţii, alocarea a 22 de miliarde de lei vechi pentru construirea a câtorva barăci şi a unui WC public la parcul Fântâna lui Manole şi pierderea unor sume importante ca urmare a faptului că parcarea de lângă Mănăstire, subiect de dispută, acum, între Consiliul Local şi Arhiepiscopie, nu pare să mai fie a nimănui, iar cei care parchează acolo nu mai plătesc nimic, iar lista ar putea continua. Poate că prima în topul nerealizărilor administraţiei locale este anularea licitaţiei pentru asfaltarea străzilor, anulare despre care ziarul nostru v-a informat.
Este inadmisibil ca nişte interese, indiferent ale cui sunt, să determine anularea unei asemenea licitaţii importante. Caietul acela de sarcini din cauza căruia licitaţia a fost anulată a fost realizat de cineva. De ce a greşit de trei ori, pentru că licitaţia a fost anulată pentru a treia oară, şi nimeni nu plăteşte pentru asta, mi-e greu să înţeleg. Ale cui interese le-a respectat când a greşit şi cine îl răsplăteşte nepunându-l să plătească, asta nu e greu de intuit.
Situaţia administraţiei publice locale este extrem de delicată. Toţi aleşii aşteptau această licitaţie şi începerea lucrărilor ca pe o izbăvire, ca pe ceva care urma să şteargă din memoria argeşenilor toţi anii în care nu au făcut nimic pentru ei. Fiecare ales s-a preocupat să facă lobby pentru strada pe care locuieşte, eventual pentru cei 200 de metri pătraţi din jurul casei sale. Nu au existat proiecte de anvergură, iniţiative care să schimbe cumva faţa oraşului acesta provincial şi mohorât. Nimeni nu s-a uitat mai mult de vârful nasului şi propriul lui buzunar. Fiecare a vrut canalizare pe bucăţica de stradă pe care locuieşte, asfalt nou în faţa blocului lui, reduceri de impozite pentru unii sau alţii, dar nimeni nu s-a gândit la toţi argeşenii, la problemele pe care le au toţi locuitorii urbei, la nevoile tuturor, ale comunităţii.
A venit vremea scadenţei şi mă întreb cu ce vor mai veni la anul să încerce să ne convingă cei care vor candida. Cei aflaţi acum în funcţii nu au reuşit să rezolve nici măcar problema câinilor vagabonzi, cea pe care fostul primar, dl. Nicuţ, mai că reuşise, sau cel puţin reuşise să mai împuţineze numărul câinilor de pe străzi. Să vorbim despre punerea cu adevărat în valoare a oraşului, despre perspectiva dezvoltării sale în următorii 10 ani sau despre cum să-i atragem aici pe turişti şi pe investituri sunt lucruri care depăşesc cu mult interesul şi poate şi capacitatea celor care ne conduc.
 |
|
|