Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Ce şanse au femeile în oraşul croitoreselor

Category: Editorial Published: Wednesday, 26 February 2014 Written by Laura Ilie

O situaţie dramatică mi-a fost relatată de o doamnă care a lucrat până în urmă cu puţin timp la o croitorie din oraş. Ea şi colegele ei au muncit câteva luni la o secţie de confecţii nou înfiinţată, şi au luat salariul doar pentru o lună, şase milioane şi ceva. La următorul termen de plată nu au mai primit nimic, la următorul au fost pusă să semneze cereri de concediu fără plată, la următorul li s-a spus că dacă nu mai vor să lucreze acolo să-şi dea demisia, şi aşa mai departe. Doamna care ne-a căutat la redacţie are un copil elev în clasa a douăsprezecea care aşteptă bacalaureatul, şi care e bolnav, nu are soţ şi trăieşte din pensia mamei ei. Crâncen, dar adevărat. Disperată, a încercat să stea de vorbă cu directorii, să le explice problema ei dar nu a găsit niciun fel de înţelegere. De altfel, într-unul din numerele trecute ale ziarului nostru aţi citit o amplă anchetă pe această temă.
Profitând de faptul că locurile de muncă sunt puţine în zona noastră, iar cele mai multe dintre ele sunt pentru confecţioneri, se pripăşesc aici tot felul de „oameni de afaceri” care lucrează haine pentru firme renumite, exploatează câteva femei oricum amărâte şi necăjite de soarta lor, onorează contractul apoi dispar ca măgarul în ceaţă de cele mai multe ori neplătind muncitoarele ori chiria pentru spaţiul folosit. Aruncă lefuri de şase milioane pentru un program de lucru de luni până sâmbătă de la şapte la patru, condiţiile de muncă sunt mizerabile, iar după ce au finalizat comanda închid totul şi fug. Apropos de condiţii, doamna despre care scriam mai sus mi-a povestit că era atât de frig în secţia în care lucra încât aprindea becul de la maşina de cusut ca să se încălzească la degete. Nu cred că exagera, poate foarte puţin, dar era atât de disperată încât mai că i-aş ierta şi exagerările.
Femeile nu au o situaţie prea roz la Curtea de Argeş. Dacă nu vor să lucreze la croitorie, alte şanse nu prea mai au, poate doar să fie baby sitter ori menajere. Cunosc o doamnă, absolventă de facultate, care a profesat câţiva ani, până când a născut, apoi nu a mai găsit post în învăţământ şi acum este muncitoare pe bandă la o fabrică din oraş. Nu se plânge, desigur, e mulţumită că poate să ducă acasă în fiecare lună şapte milioane şi câteva bonuri de masă, puţin mai mult decât lua când era în şomaj.
Îmi amintesc de faptul că în urmă cu mai mulţi ani am scris despre o secţie de croitorie, pe vremea când la Curtea de Argeş erau cele mau multe din ţară, raportat la numărul de locuitori, la care erau instalate camere de supraveghere chiar şi la toalete. Un teribil scandal a ieşit atunci, când acest lucru a fost făcut public, iar patronul a avut o explicaţie halucinantă – voia să se asigure că femeile nu stăteau să fumeze la toaletă, pierzând timpul preţios în care trebuia să îndeplinească o normă extraordinar de mare.
Sunt doar câteva cazuri, dar cred că sunt definitorii pentru ce se întâmplă la Curtea de Argeş acolo unde femeile, mai ales cele care lucrează la unele croitorii, pe bani puţini, sunt umilite şi exploatate de-a dreptul uneori.

Hits: 1537

Leave your comments

0 / 800 Character restriction
Your text should be in between 10-800 characters

Comments