Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Un oraş calamitat

Category: Editorial Published: Tuesday, 05 August 2014 Written by Laura Ilie

Am ajuns acasă după şapte seara, am avut mult de muncă. În scara blocului mi-am băgat degetele în ochi de întuneric ce era. Într-un apartament de la parter o bătrână se văieta în casă. Calc prima treaptă a scării, apoi cu mare atenţie următoarea, şi tot aşa de parcă atunci învăţam să merg. La primul etaj scot telefonul şi încerc să fac puţină lumină. Atunci dau nas în nas cu un vecin care cobora cu aceeaşi grijă cu care eu urcam. Se deschide o uşă pe palier, zăresc puţin scara în razele soarelui care luminau apartamentul, uşa se închide şi mă trezesc din nou în bezna cumplită. Renunţ la folosirea telefonului pe post de lanternă după ce îmi scapă pe scări şi îl găsesc pe bâjbâite după câteva minute, timp în care sigur am dat cu mâna într-un chiştoc de ţigară aruncată pe scară. Ajung la uşă, scot cheia, pipăi broască, descui şi intru. Nici în casă nu e curent electric. După praful prin care am trecut prin oraş, cu toate lucrările care se fac, îmi zic că şi un duş rece ar fi bun. Mă reped la baie, dar, fatalitate, apa nu curge. Un urlet teribil simt că mi se înalţă în piept, şi cu greu îmi reprim frustrarea şi furia. Suntem într-un oraş calamitat, îmi zic şi asta parcă mă linişteşte puţin, atât cât să înjur în voie pe toţi la rând şi pe fiecare în parte.
Povestea de mai sus este cruda realitate pe care fiecare dintre noi, locuitorii Curţii de Argeş, o trăim de un timp încoace aproape zilnic. Este oribil ce ni se întâmplă, şi mai tragic este că nimănui nu-i pasă.
Se întrerupe curentul cel puţin odată pe zi, fie că plouă sau e soare, fie că e furtună sau nu. Apa se opreşte la fel de des din cine ştie ce motive despre care nu aflăm aproape niciodată nimic. Acum se lucrează haotic pe străzi, nu sunt semne de circulaţie care să ne spună că strada cutare e blocată, aflăm că nu putem trece doar când ajungem fix la locul în care se toarnă asfalt. Pe strada 1 Mai abia a fost turnat asfaltul, dar un utilaj al firmei care lucrează a blocat strada din motive din nou necunoscute pentru noi.. Lângă Biserica Domnească un gropan de câţiva metri adâncime, chipurile îngrădit cu o bandă galbenă, dar de fapt „păzit” de mormane de nisip, care se umple încet, încet cu gunoaie, stă aşa de peste o săptămână. În cartierul Posada, aceleaşi gropi care apar în fiecare primăvară, fix în aceleaşi locuri, sunt reparate de Serviciul Public cam la jumătatea verii, iar asfaltul rezistă până la primele ploi.
Curtea de Argeş este un oraş calamitat. Doar impozitele sunt de municipiu, căci în rest, Dumnezeu cu mila. La Primărie te plângi degeaba, pe domnuleprimar.ro scrii degeaba, în general eforturile de a găsi înţelegere la cei care au ca sarcină de serviciu rezolvarea problemelor tale sunt degeaba. Curentul se întrerupe şi apoi vine, apa e oprită apoi curge, nimic nu are vreo logică sau vreun sens. Asfaltarea e făcută, apoi se strică, banii sunt daţi, şi tot aşa. Mai trece un an, mai vin nişte alegeri, cineva mai ia voturi şi nu face nimic din ce a promis, iar Curtea de Argeş rămâne un oraş calamitat.

Hits: 1716

Leave your comments

0 / 800 Character restriction
Your text should be in between 10-800 characters

Comments (1)

Powered by Komento