Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

MIRCEA CEL BĂTRÂN, UNUL DINTRE CEI MAI DE SEAMĂ VOIEVOZI DIN ISTORIA ROMÂNILO R (III)

Category: Invatamant Published: Friday, 15 February 2019 Written by Interes argesean

    În articolele anterioare am tratat unele aspecte privind personalitatea strălucitului voievod al neamului românesc, Mircea cel Bătrân, importanţa domniei lui, precum şi elemente ale potenţialului militar al țării sub conducerea sa.

    Demnă este de remarcat gândirea strategică a domnitorului, pentru consolidarea teritorială, economică şi socială a țării sale, realizând astfel o colaborare fructuoasă cu conducătorii celorlalte două ţări românesti surori. În acest scop a încheiat alianțe statornice cu Ungaria şi Polonia şi cu alte puteri ale vremii împotriva Imperiului Otoman, care începuse expansiunile sale teritoriale în direcțiile proiectate, spre Europa Occidentală.

     Marile fapte de arme ale legendarului Voievod Mircea evidențiază circumscrierea efortului său major, pentru unificarea teritoriilor care au aparținut cândva Daciei străbune, continuat de către marele Voievod Ștefan cel Mare, apoi de către Mihai Viteazul-primul unificator al celor trei țări românești. Mai târziu Divinitatea i-a ajutat pe români să făurească prin Alexandru Ioan Cuza-România Mică, Carol I-să dezvolte și să consolideze această operă, iar, ulterior, pe timpul și cu contribuția Regelui Ferdinand I și a Reginei Măria-să fie realizată celebra Românie Mare, la 1 Decembrie 1918.

 În spiritul articolului anterior, voi continua relevarea altor componente ale armatei lui Mircea, dar şi aspecte care ţin de politica sa externă, continuând cu elemente ale întinderii teritoriale statale a Țării Româneşti, deosebit de importantă in acea perioada istorică.

 Aşadar, în acele timpuri, Oastea cea mică a Țării Româneşti era constituită în primul rând din boierii şi sătenii care beneficiau de anumite privilegii, având obligaţia de a se afla la ,,dispoziţia domnului, cu arme, cât mai repede cu putinţă”. Totodată, din această structură militară mai făceau parte plăieşii - obligaţi să apere trecătorile în munţi, precum şi opăcinaşii, care trebuiau să răspundă cerinţei de punere la dispoziţie a vâslaşilor.

   Forţele care constituiau armata Ţării Româneşti, din vremea lui Mircea cel Bătrân, erau dotate cu armament specific timpului, astfel: arcuri cu săgeţi (preponderente); săbiile; arbaletele; lăncile; pavezele sau scuturile. Pentru asigurarea armelor menţionate erau stabilite întelegeri cu saşii transilvăneni; unele tipuri de arme erau realizate şi în statul valah din materia primă procurată de la furnizorii de peste munţi. În vederea conjugării acţiunilor militare permisive obţinerii victoriilor în faţa invadatorilor, armata lui Mircea utiliza tunuri şi bombarde, dar în mod limitat.

În sistemul organizării apărării erau incluse un număr important de cetăţi şi fortificaţii, multiplicate şi întărite de către Mircea, dispuse în zonele de acces al adversarilor statali invadatori (spre Ardeal şi în feudele stăpânite de Mircea în Transilvania; pe linia Dunării; înspre Moldova; în Dobrogea, la Marea Neagră etc).

    Pe plan extern, încă de la începutul domniei, Mircea a promovat o politică a bunelor relaţii în spaţiul sud-est european. În acest sens, capitala ţării a avut un rol major în derularea relaţiilor diplomatice statale. Potrivit datelor istorice, la renumita curte domnească din Argeş (Curtea de Argeş) s-au perindat soliile statelor timpului, din proxima vecinătate, sau nu (Ungaria, Polonia, Imperiul Otoman, Veneţia, Moldova, Transilvania, Ţaratele bulgare de Vidin şi de Târnovo, Cânezatul sârb, Hanatul Hoardei de Aur etc.), în vederea încheierii tratatelor de alianţă sau a convenţiilor comerciale. Totodată, aici, în minunata capitală a Ţării Româneşti, marele voievod muntean a proiectat campaniile sale militare împotriva agresorilor, desfăşurate cu succes atât pe teritoriul statului valah, cât şi în spaţiul balcanic, pentru apărarea ţării şi contracararea ofensivei puterii otomane. Pildele manifestării curajului în planificarea şi desfăşurarea acţiunilor militare victorioase, de răsunet european, ale lui Mircea cel Bătrân, vor fi urmate şi de alţi domnitori viteji ai statului valah, precum: Dan al II-lea (numit ,,cel Viteaz”); Alexandru Aldea; Vlad Dracul; Vlad Ţepeş, Mihai Viteazul.

Pe vremea lui Mircea cel Bătrân, Ţara Românească a atins cea mai mare întindere din toate timpurile, De la Porţile de Fier până la Marea Neagră. Totodată, în sud stăpânirea lui Mircea se întindea de la malul drept al Dunării, începând cam din dreptul Turtucaiei, până la Caliacra. Aşadar, statul muntean se întindea şi peste munţi, unde marele voievod stăpânea feudele moştenite de la tatăl său în teritoriul Transilvaniei.

    Necesitatea conjugării eforturilor împotriva ameninţării otomane l-a determinat, la un moment dat, pe voievodul Mircea să devină (vremelnic), în 07 martie1389, vasalul regelui maghiar – Sigismund de Luxemburg (1387-1437), în urma semnării la Braşov de către cei doi a primului tratat ce consfinţea o alianţă antiotomană în S.E. Europei. Cu această ocazie regele va recunoaşte stăpânirea voievodului muntean asupra feudelor moştenite Amlaş, Făgăraş, Severin, Bologa, Bran.

În scop de protecţie, marele voievod de la Argeş a solicitat intermedierea lui Petru Muşat (1375-1392) al Moldovei, ceea ce a permis încheierea, în 10 decembrie 1389 la Radom, a unui tratat de alianţă cu regele Poloniei, Wladislaw al II-lea Jagiello (1386-1434), pentru acordarea de sprijin reciproc în situaţii de atac asupra uneia dintre părţi, din partea oastei regelui maghiar.

   De pildă, ceea ce a anticipat Mircea s-a şi întâmplat, nu peste mulţi ani în 1395, la statul frate, când acelaşi rege maghiar - Sigismund de Luxemburg - a atacat Moldova, pentru nerecunoaşterea suzeranităţii de către domnitor. La 12 februarie 1395, oastea voievodului Stefan I Muşat (1394-1399) a zdrobit prin surprindere, într-o ambuscadă (în batălia de la Ghindăoani), importantele forţe maghiare aflate în deplasare după atacul asupra statului moldovean, obligându-l pe rege să ia toate măsurile de a scăpa din încleştare şi a se retrage rapid, cu ceea ce i-a mai rămas din oaste în Transilvania.

 Prof.univ.dr. Gheorghe MINCULETE

- VA URMA -

Hits: 1379

Leave your comments

0 / 800 Character restriction
Your text should be in between 10-800 characters

Comments