Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

MIRCEA CEL BĂTRÂN, UNUL DINTRE CEI MAI DE SEAMĂ VOIEVOZI DIN ISTORIA ROMÂNILOR (continuare)

Category: Invatamant Published: Monday, 22 April 2019 Written by Interes argesean

Pe măsură ce ameninţarea otomană devenea tot mai intensă la sudul Dunării, în mod neaşteptat, colaborarea între Ţara Românească şi Ungaria devenise tot mai rodnică, cu rezultate pe termen lung, fiind depășite periodicele tensiuni diplomatice şi militare între cele două state.

Odata cu trecerea timpului, deși turcii erau tot mai agresivi, aplicarea strategiei lui Mircea privind dezvoltarea întinderii Valahiei pe fostele teritorii ale străbunilor daci, se apropia tot mai mult de realitate.

Succesiunea evenimentelor care au determinat cucerirea Dobrogei de către Mircea, tocmai ocupată în acele timpuri de către turci, şi unirea ei cu Ţara Românească este prezentata succint în continuare.

În anul 1388, turcii au desfăşurat o expediţie de anvergură (condusă de marele vizir Ali Paşa) împotriva ţarului de Târnovo (Ioan Şişman, 1371-1395), precum şi împotriva despotului Dobrogei (Ivanco, 1386-1388; fiul lui Dobrotici,1347-1386). În urma derulării ostilităţilor, Ivanco (cunoscut în Valahia drept Ioan de Dobrogea) piere în luptă sau este luat prizonier, iar Dobrogea este ocupată de catre turci.

Pe timpul acţiunii turcilor, Mircea a cucerit câteva cetăţi în Dobrogea, pe care, însă, nu a reuşit să le păstreze, datorita intensității şi complexitate efortului agresiv al forțelor otomane. Pentru atingerea obiectivelor sale unificatoare, favorabile extinderii teritoriale a statului valah, Mircea a căutat momentul prielnic să acționeze. Astfel, la sfârşitul anului 1388 şi începutul anului 1389, abilul voievod muntean (echipat în cunoscuta-i armură protectoare ce-i conferea alura de ,,principe valah”, asemănător unui conducator militar apusean), în fruntea oastei sale de cavalerie călita în lupta, a pătruns pe teritoriul ocupat de agresorul otoman, locuit în mare majoritate de populaţie valahă.

În iureșul bătăliei contra invadatorilor otomani, forţele de elită valahe aflate sub conducerea iscusitului voievod Mircea, susţinute şi de entităţi luptătoare locale, atacând prin surprindere au nimicit structurile şi taberele existente în raialele turceşti instalate de marele vizir, ceea ce a permis unirea imediată a Dobrogei (până la N., inclusiv Cetatea Chilia - astazi in componenţa Ucrainei), ca vechi teritoriu al Daciei străbune, cu Ţara Românească. În consecinţă, sultanul Baiazid I (1389-1402) a trimis importante forţe de intervenţie în scop de răzbunare, care au fost întâmpinate de către oştile de cavalerie şi pedestre pregătite de viteazul voievod muntean.   

În urma unor încleștări crâncene, prin acţiuni tactice simultane, trupele turceşti au fost complet nimicite de către oastea valahă, remarcându-se peste veacuri (după unele relatări istorice) o frică inexplicabilă în rândul armatelor vrăjmaşe, invadatoare, la pomenirea sau auzirea pretutindeni în Dobrogea a numelui legendarului şi învingătorului voievod Mircea cel Bătrân.

Odată cu eliberarea Dobrogei de sub ocupaţia turcească, marele voievod valah a desfiinţat şi dominaţia genoveză, instalată cu mult timp înainte la gurile Dunării. 

De remarcat faptul este că, după in 1404, Mircea include în stăpânirea statului muntean şi nordul gurilor Dunării, cu cetatea Licostomo (aflată, pe vremea aceea, mai la răsărit pe brațul Chilia; in 1426 Cetatea Chilia a fost luată forțat de către Alexandru cel Bun din stăpânirea Munteniei - profitând de instabilitatea internă a acesteia, pe timpul voievodului Dan al II-lea -, iar în 1428 şi Licostomo; ambele au fost şi în componenţa Moldovei lui Ştefan cel Mare, dupaăeforturi militare de recucerire, până în anul 1484 - când sunt cucerite de forţele sultanului Baiazid al II-lea, alături de Cetatea Albăturcii au luat atunci cu forța sub stăpânire şi teritoriul denumit de ei Bugeac - fosta Basarabie istorică -, fiindcă a aparținut Țării Româneşti între 1330 - 1446; acest fost teritoriu al Moldovei a făcut parte din România Mare, iar astăzi este componentaăa regiunii Odesa din Ucraina).

Așadar, Dobrogea (inclusiv cetatea Silistra) reprezenta o importantă cucerire și recucerire (în anul 1404) a statului muntean, care nu s-a păstrat, după unele surse-decât pe timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, iar după altele, a rămas a Ţării Românești și după aceea, încă mulți zeci de ani (în întregime sau parțial).

Acest teritoriu de importanţă strategică pentru legendarul Mircea, care reprezenta în concepția sa un spațiu vital în asigurarea siguranței ţării în față atacurilor de pe mare și foarte important pentru potențialul comercial al ţării, a dăinuit cu vitalitate în conștiința neamului românesc, fiindcă după Războiul de Independenţă (1877 – 1878), Dobrogea a fost recâştigată și integrată, pentru totdeauna, de către România în componența ei teritorială.

Apogeul marelui domnitor Mircea este evidențiat de impunătoarea titulatură pe care și-a atribuit-o în perioada domniei sale, recunoscută și de regele maghiar Sigismund de Luxemburg, în anul 1406. Așadar, un hrisov revelat la ctitoria sa voievodală – Mănăstirea Cozia, evidențiază deosebita întindere teritorială a Țării Româneşti, ce nu a fost atinsă niciodată pe toată durata existenței ei statale, de mai bine de cinci sute de ani.

"Eu cel întru Hristos Dumnezeu binecredinciosul și bine cinstitorul și de Hristos iubitorul și singurul stăpânitor Io Mircea, mare voievod și domn, cu mila lui Dumnezeu și cu darul lui Dumnezeu stăpânind și domnind toată Țara Ungrovalahiei și părţile de peste munți (parte din Ardeal), încă și spre părţile tătăreşti, și Amlaţului și Făgăraţului herțeg, și Banatului de Severin domn, și pe amandouă părţile peste toată Podunavia (Dunărea) pană la Marea cea mare și cetăţii Dârstorului stăpânitor”.

Considerând continuu țara și națiunea să, parte și urmașă a Daciei Străbune, marele voievod Mircea a acționat împreună cu poporul și oastea sa, pentru izbânda Tării Românești în fața agresorilor ei. Importantele realizări statale ale domnitorului muntean trebuie să ne îndemne, astăzi, pe noi cei din țară și de pretutindeni să conviețuim în unitate, pace, înțelegere și să acţionăm în spiritul măreţelor fapte ale înaintașilor noștri, pentru apărarea valorilor strămoşeşti, dăinuirea românilor și a neamului românesc în toate teritoriile unite, în anul 1918, în cadrul României Mari, în decursul tuturor veacurilor. 

Prof.univ.dr. Gheorghe  MINCULETE

 

-         

Hits: 676

Leave your comments

0 / 800 Character restriction
Your text should be in between 10-800 characters

Comments

Powered by Komento