Te informam ca site-ul nostru foloseste cookie-uri, iar prin navigarea pe site iti exprimi acordul asupra folosirii acestora. 

Sandu Nichita, de 30 de ani preşedinte al ARGCOMS

Category: Social Published: Wednesday, 03 July 2019 Written by Interes argesean

Este cel mai vechi şef de instituţie din oraş şi, probabil, din Argeş

O discuţie cu preşedintele ARGCOMS SOCOM, Sandu Nichita, e o plăcere. Dl. preşedinte, cum îi spune toată lumea, este un fin cunoscător al realităţii din urbe şi nu numai, are simţul umorului, a trecut prin multe şi a ajuns să aducă la Curtea de Argeş 16.000 de turişti pe an, mai mult decât Mănăstirea şi cu mult mai mult decât alte monumente din oraş. Pe 1 iulie se împlinesc 30 de ani de când Sandu Nichita este la conducerea ARGCOMS, o societate cooperatistă foarte importantă pentru economia oraşului şi pentru oamenii lui.

„Sunt unul dintre cei mai longevivi,  ca să nu zic mai vechi, că nu sună bine, manageri din Curtea de Argeş poate şi de aiurea”, începe Sandu Nichita povestea celor 30 de ani de când conduce ARGCOMS.

Începuturile

„Am venit la ARGCOMS pe 1 iulie 1989, plecat fiind de la Electrocentrale, unde eram jurist. Directorul de acolo, Nicolae Badea, mi-a spus că ţine postul meu blocat câteva luni, dacă nu mă pot adapta să am unde să mă întorc”, ne povesteşte dl. preşedinte. „Am venit aici că îmi dădeau la salariu 600 de lei. Era o sumă importantă, pentru noi, consilierii juridici, era foarte greu să obţii un salariu bun. Am venit aici şi am găsit o prăbuşire, un lucru prăbuşit. Am avut parcă un destin, să ridic lucrurile, apoi să se prăbuşească, şi iar să le ridic, într-o manieră destul de costisitoare psihic”, mărtusiseşte Sandu Nichita.

La început, noua entitate ar fi trebuie să se numească „Soildaritatea”, după cum a propus Sandu Nichita, dar nu a fost acceptată din cauza Soidarităţii lui Lech Valensa din Polonia, aşa că s-a numit „Avântul”. Asta era în iulie 1989 şi aşa a rămas până după Revoluţie. La început, tânărul preşedinte a avut o perioadă de acomodare, la specificul cooperativei şi la cerinţele partidului. „Îmi amintesc că a venit o activistă în septembrie care îmi spunea că sunt păienjeni nu ştiu unde şi eu îi spuneam că nu avem utilaje, nu funcţionează, nu avem asistenţă tehnică şi aparatură. Am dat-o afară şi a făcut scandal în curte, să o audă oamenii”, rememorează şeful ARGCOMS fapte vechi de 30 de ani.

Unitatea era atunci în haos. „Se pregătea fabrica de globuleţe, la iniţiativa unui om de afaceri american, un polonez plecat în SUA în timpul războiului, era atelierul de tâmplărie, ce mai, un haos total. Uşor, uşor, am pus lucrurile pe un făgaş normal, cu regulamente, statut, fişa postului, am făcut calificare pentru post. Cei care făceau globuleţe nu aveau niciun fel de calificare. Apoi a venit Revoluţia”, spune Sandu Nichita.

„Fractura” de la Revoluţie

Echipa cu care s-a început activitatea pe 1 iulie 1989 a fost compusă din Sandu Nichita, preşedinte, Dan Grecu, vicepreşedinte, Nina Popescu, contabil şef.Ultimii doi au plecat, iar echipa s-a refăcut din mers, dar nu era una omogenă, spune preşedintele. „Eu sunt o fire exigentă, şi nu mulţi au putut să ţină pasul”.

În decembrie 1989 s-a produs o fractură. „Din două în două ore eram chemat în curte, să le ascult revendicările.  La un moment dat, o echipă de 10 inşi au venit în birou şi le-am spus poftiţi, ăsta e scaunul, astea sunt pixul şi ştampila, să le ia cine vrea”. Nu a vrut însă nimeni funcţia, iar lucrurile, după câteva luni de frământări, au început să se aşeze. „Erau şi oameni de bună credinţă iar pe ceilalţi i-am strâns în jurul lor”, spune preşedintele. A început exportul în Statele Unite, producţia de mobilă şi cea de ceramică mergeau. Dar se fura foarte mult şi nu se respecta programul de lucru.

În 1990, Sandu Nichita a ajuns deputat în Parlamentul României, iar prin 1992 a fost parlamentar şi preşedinte al noii societăţi ARGCOMS, denumire cu semnificaţie – Argeş, Ceramică, Ornamente, Mobilă, Servicii. „Am păstrat relaţiile cu comisionarii, agenţii economici, cu clienţii tradiţionali, Commodore, IKEA, iar lucrurile s-au aşezat. Din 1994 până în 2000 a fost o perioadă de ascensiune fulminantă, iar în 1997, 1998, ARGCOMS a ajuns să fie prima în topul cooperaţiilor meşteşugăreşti, iar în 1999 pe locul 10 la nivel naţional la întreprinderi mari”, îşi aminteşte Sandu Nichita.

„Două utilaje consumau curent cât un cartier întreg acum!”

Ascensiunea a continuat cu dotarea societăţii cooperatiste. „Nu se punea problema că nu erau dotări, dar erau mari consumatoare de energie electrică. Am adus instalaţii, utilaje, unele din Italia. Aveam două utilaje care consumau curent cât un cartier acum”, îşi aminteşte preşedintele ARGCOMS, care adaugă – „La ceramică aveam etuve fără niciun control, la care intrau oamenii la 60 de grade ca să le descarce”. Parteneriatul vechi cu firma IKEA a fost concretizat şi cu înzestrarea secţiei de mobilă, iar meşterii olari au fost dotaţi cu utilaje potrivite.

ARGCOMS a implementat la Curtea de Argeş primul proiect cu fonduri PHARE, prin care a calificat la secţia ornamente 250 de oameni, proiect adus de Sandu Nichita. Acesta a fost doar primul. „Am început apoi proiecte pe sistemul minimis – dotări tehnică de calcul, dotări cu maşini de nişă, în flux, apoi managementul calităţii, managementul sănătăţii, şi am schimbat faţa tuturor clădirilor. În acea perioadă oamenii mă cunoşteau după o maşină, un Opel Frontera, un jeep albastru, căruia nu i se stingeau farurile, maşină primită cadou de la firma IKEA. Toată zbaterea asta a culminat, pe programe, cu unul prin care am calificat 186 de oameni din zonă. A fost un zbucium mare pentru că unitatea de management nu şi-a făcut treaba. Din păcate, nici 10% nu mai lucrează acum în domeniu. Am o mare decepţie, pentru că autorităţile româneşti îşi fac treaba la întâmplare, fără profesionalism”, e de părere cel mai vechi şef de instituţie din oraş.

De la 150 la 550 de angajaţi

În ultimii 30 de ani, personalul de la ARGCOMS  crescut spectaculos. „Am început în 1989 cu 150 de oameni, şi după 10 ani aveam 550 de oameni, după care a început un recul. Din 2007 s-au deschis graniţele, iar oamenii au plecat care încotro, dar noi am reuşit să păstrăm nucleele pe vechile domenii de activitate al ARGCOMS. Au inetrvenit şi activităţi noi, ne-am adaptat la piaţă. Datorită participărilor mele la târgurile interne şi internţionale, în Europa şi SUA, şi discutând cu oameni de afaceri născuţi şi nu făcuţi, în urma unei vizite în Spania, unde am văzut o cooperativă a călugărilor franciscani, s-a născut  ideea de a atrage copiii în zona lucrativă. Asta se întâmpla în 1995. A fost noua activitate pentru demonstraţii şi vizite ale copiilor la fabrica lui Moş Crăciun, care s-a dezvoltat an de an, iar anul trecut am avut 16.000 de vizitatori, concentraţi mai ales în ultimele trei luni ale anului”, afirmă Sandu Nichita.

În calitatea sa de vicepreşedinte al Camerei de Comerţ  Industrie şi Agricultură (CCIA) Argeş, Sandu Nichita a participat de curând la o conferinţă organizată de CCIA şi de Consiliul Judeţean Argeş, pe teme de turism. „Am avut cinstea şi onoarea de a fi aeşzat în prezidiu şi de a spune câte ceva despre Fabrica lui Moş Crociun, pe care am înregistrat-o la OSIM”.

„Nu am regrete!”

Preşedintele Sandu Nichita nu are regrete. „Uitându-mă peste umăr la ultimii 30 de ani, nu regret nimic din ce am făcut, dar nicio satisfacţie deosebită nu am”. Afirmaţia este surprinzătoare pentru un om care a luat-o de la capăt de două ori cu ARGCOMS  şi a reuşit de fiecare dată. „Cum te văd instituţiile statului, cum te vede concurenţa, cum te vede propriul personal, au o o chestie de invidie şi un comportament distructiv, unii dintre ei, şi trebuie să le faci faţă tuturor. Asta te consumă foarte mult, poate devii nepopular, dur, în viziunea unora. Ai satisfacţia când vine câte cineva şi zice – mai mergeţi?!, cu ghilimele de rigoare, şi noi zicem, mai mergem, sau zice câte unul – e la Curtea de Argeş o făbricuţă pe care o ţine unul de 30 de ani! Sigur, au fost şi îmbrânceli, m-au îmbrâncit trei ani pentru că nu le-a convenit modul exact, corect”, spune Sandu Nichita despre perioada în care a fost „îmbrâncit” de la ARGCOMS de unii dintre foştii săi subordonaţi. După trei ani s-a întors, pentru că justiţia i-a dat dreptate, şi a trebuit să o ia de la capăt. Şi i-a reuşit. ARGCOMS este poate cea mai cunoscută afacere locală de la Curtea de Argeş, zeci de mii de copii şi adulţi venind anual la Fabrica lui Moş Crăciun.

Cel mai vechi director din Curtea de Argeş este un om cu viziune. Alte fabrici din oraş au ajuns „grămezi de moloz ud” cum îi place să spună, iar exemplele sunt multe, din păcate – Bioproteine, ARPO, Zenit, IPEE, etc. ARGCOMS şi a sa Fabrică a lui Moş Crăciun sunt un tărâm de vis pentru mulţi dintre copii, un loc pe care îl vizitează şi de la care pleacă încântaţi. Asta pentru că, de 30 de ani, dl. preşedinte are grijă de el. Unii poate îl înjură, alţii îl admiră, dar toţi îi recunosc meritele.

Hits: 788

Leave your comments

0 / 800 Character restriction
Your text should be in between 10-800 characters

Comments